Povestea băiețelului

Într-o zi, un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare.
Dar când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușa direct din curte, a fost foarte fericit, iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.

Într-o dimineață, când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor:
“Astăzi o să facem un desen.”
“Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea mult să deseneze.
Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenuri și vapoare… și și-a scos cutia cu creioane colorate şi a început să deseneze.
Dar profesoara a zis:
“Așteptați, nu începeți încă”.
Și a așteptat până i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți.
“Acum o să desenam flori”, a zis profesoara.
“Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori.
Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roșu, portocaliu și albastru.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
“Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați”, și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde.
“Acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea lui. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei. Dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei. Era roșie cu o tulpină verde.

Într-o altă zi, când băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte, profesoara le-a spus copiilor:
“Azi o să facem ceva din argilă”.
“Grozav”, și-a zis băiețelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila.
Știa să facă tot felul de lucruri din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane
și a început să frământe bucata de argilă.
Dar profesoara a zis:
“Stați, nu sunteți gata să începeți”.
Și a așteptat pană ce toți copiii au fost gata.
“Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara.
“Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să facă farfurii.
Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
“Așteptați, vă arăt eu cum să faceți”. Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
“Așa, acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă făcută de profesoară, dar n-a spus un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare ca cea făcută de profesoară.
Și foarte curând, băiețelul a învățat să aștepte, să privească și să facă lucruri ca cele făcute de profesoară și foarte curând, n-a mai făcut nimic de unul singur.

Și s-a întâmplat într-o zi, ca băiețelul și familia lui să se mute într-o altă casă, într-un alt oraș și băiețelul a trebuit să meargă la altă școală.
Școala nouă era și mai mare și nu avea nici o ușă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niște trepte înalte și să meargă de-a lungul unui coridor lung,
până ajungea în clasa lui.

În prima zi de școală, profesoara le-a spus copiilor:
“Astăzi o să facem un desen”.
“Grozav” și-a zis băiețelul și a așteptat să spună profesoara ce să facă.

Dar ea n-a spus nimic. S-a plimbat doar prin clasă.
Când a ajuns lângă băiețel, i-a spus:
“Tu nu vrei să desenezi?”
“Ba da“, a zis băiețelul
“Ce desen să facem?”
“Nu știu până nu-l faci” a zis profesoara.
“Cum să-l fac?” zise băiețelul.
“Cum îți place ție”, răspunse ea.
“Să-l colorez cum vreau eu?”, a mai întrebat băiețelul.
“Cum vrei tu” a fost răspunsul ei.
“Dacă toți ați face același desen și l-ați colora la fel, cum să știu eu cine l-a făcut?”
“Nu știu”, zise băiețelul și a început să deseneze o floare roșie cu tulpina verde…

Orice s-ar întâmpla, nu vă pierdeți imaginația și luptați pentru visele voastre! 🙂

1 Comment

  1. Madalina

    Mi-a plăcut povestirea.Este interesanta și plina de învățăminte atât pentru copii cat și pentru oamenii mari.

    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »