Pixi în Elveția

Pixi în Elveția

de Simone Nettingsmeier

Iarna era pe sfârșite, dar ploua fără încetare. Primăvara nu se îndura să vina. Ariciul Eric și iepurașul Talpă-Iute erau împreună acasă la Pixi și se plictiseau. Lui Pixi îi veni o idee.

─     Haideți să plecăm într-o călătorie! Într-un loc cu zăpadă.

─     Ah, da! strigară prietenii lui.

─     Să mergem în Elveția!

Își făcură bagajele și plecară cu trenul care îi duse până la Basel. Se gândeau să viziteze orașul. Dar din depărtare se auzi o mare hărmălaie. Era un vuiet de șuierături și zornăieli, venind parcă din mii de trompete.

─     Precis vine spre noi o avalanșă! Spuse tremurând iepurașul Talpă-Iute.

─     Hai să vedem ce se întâmplă! Spuse Pixi curajos.

Cu inima bătându-le puternic se strecurară într-un tufiș și rămaseră acolo, ascunși . din acel loc văzură niște personaje ca niște stafii, defilând pe străzi. Cântau la trompetă și fluierau, făcând un zgomot de nedescris. Din fericire, Pixi își dădu seama că nu erau decât oameni care purtau costume și măsti. Dintr-odată Pixi simți cum cineva îi smulgea căciulița de pe cap. Ce putea fi? Și atunci printre tufișuri apăru ceva mare, gri și moale-era fața unui elefant.

─     Salut, locuiești aici? îl întreabă Pixi.

─     Da, n-ați auzit până acum de Zoo? întreabă elefantul.

În grădina zoologică di Basel trăiesc foarte multe animale! Într-adevăr, Pixi și prietenii lui descoperiră în spatele gardului lei, girafe și alte animele. Chiar și un Saint Bernard purtând renumitul butoiaș se plimba alene pe acolo.

─     Să nu vă fie frică de măști! Strigă râzând câinele.

Este carnaval, întreg orașul petrece când e carnaval!

─     Aici nu prea e zapadă! strigă iepurașul Talpă-Iute.

─     Trebuie să mergem mai departe, fu de părere Pixi.

Își luară bun-rămas de la câine și se urcară în tren.

Mai întâitrecură printr-un tunel lung și întunecat.

Apoi, pe neașteptate, se treziră în munți. O telecabină plutea legănându-se în aer! Așa cevanu mai văzuseră.

─     Bine ați venit la Berna! Toată lumea să coboare vă rog! strigă mecanicul trenului.

În fața gării se vedeau multe steaguri. Pe unul dintre ele ariciul Eric recunoscu un urs.

─     Pixi, neapărat trebuie să-i povestim lui Umberto despre asta, zise ariciul. Se va mira când va auzi că în aceste locuri figura lui apare până și pe steaguri.

Prietenii noștri porniră să viziteze orașul. Se opriră imoresionați în fața unei clădiri uriașe.

─     Parlamentul! le explică Pixi. Aici lucrează guvernul, pentru că Berna este capitala Elveției.

─     Și zăpada? întrebă ariciul Eric.

─     Hm, cred că trebuie să mai căutăm, spuse Pixi. Pote găsim zăpadă în Zürich.

Ajunși în Zürich cei trei se îndeptară direct către lac.

Se așază pe mal, delectându-se în voie cu priveliștea.

În depărtări se zăreau munții înalți, acoperiți cu zăpadă.

─     Iuu, ce frumos! zise iepurașul Talpă-Iute. În sfârșit am găsit zăpadă.

─     Dar mie mi s-a cam făcut dor de casă, spuse încetișor ariciul Eric.

─     Ei, atunci n-avem decât o soluție: să ne întoarcem acsă! strigă Pixi.

Înainte de a porni spre casă, cumpărară însă șvaițer și ciocolată pentru ratonul Riky și Umberto. Fiindcă șvaițerul din Elveția este renumit, iar ciocolata este cea mai bună din lume, după cum știa Pixi.

Pe drumul de întoarcere cei trei prietenii văzură o capră neagră. O priviră uimiți.

─     Oare mai plouă la noi? întrebă ceva mai târziu ariciul Eric.

─     Cu siguranță, spuse Iepurașul Talpă-Iute.

Însă când ajunseră acasă, găsiră toată pădurea acoperită de zăpadă! Mai mult decât suficientă pentru o bătaie cu bulgări împreună cu Umberto.

Prietenii noștri căzură în patul lui Pixi răpuși de oboseală.

─     Călătoria noastră a fost o adevărată aventură, spuse iepurașul Talpă-Iute.

─     Da, dar nicăieri nu e mai bine decât acasă, oftă Pixi mulțumit.

Din partea ariciului Eric se auzi doar un sforăit ușor.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »